Tradiții, obiceiuri și superstiții de Mihail și Gavril

Ziua de 8 noiembrie, când Biserica îi prăznuiește pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, este o zi deosebit de importantă și în calendarul popular. Oamenii îi spun Arhanghelii sau Hranghelul, iar tradiția ne spune că Arhanghelul Mihail este cel care vine să ia sufletul omului în ceasul morții. De aceea, ziua lor ține mai ales de pomenirea celor plecați dintre noi și vine la doar câteva zile după Moșii de toamnă.

Ce sărbătorim pe 8 noiembrie

Viețile sfinților, citate de Antoaneta Olteanu în „Calendarele poporului român”, spun că sărbătoarea îngerilor a fost așezată în noiembrie pentru că aceasta este a noua lună socotind de la martie, luna în care s-ar fi zidit lumea. Numărul amintește de cele nouă cete de îngeri. Arhanghelii stau într-una dintre ele și sunt „cei ce vestesc cele mari și prea slăvite taine”. Gavril este cel care i-a adus Fecioarei Maria Buna Vestire.

În calendarul popular, sărbătoarea e mai lungă decât în cel bisericesc, dar nu la fel peste tot. Antoaneta Olteanu notează, după călindarul lui Simeon Mangiuca, trei zile, pe 8, 9 și 10 noiembrie, numite capul, mijlocul și coada Arhanghelului. Ion Ghinoiu scrie în „Enciclopedia” sa că în zonele pastorale Arhanghelii se țineau două zile, pe 8 și 9 noiembrie. A doua și a treia zi se suprapun peste primul șir al Filipilor de toamnă, iar ziua de 9 noiembrie se numește Poitra lui Arhanghel. În răspunsurile din Mehedinți, Gorj și Vâlcea adunate de Theodor D. Speranția în 1907, ea se ține pentru lupi.

Arhanghelul Mihail în credința populară

Ion Ghinoiu arată că Mihail este mai prezent în folclorul românesc decât Gavril. Oamenii l-au văzut în multe chipuri, unele foarte depărtate de icoană.

Tudor Pamfile, în „Sărbătorile la români”, spune că el este cel dintâi sfânt sfințit de Dumnezeu, care i-a stat de-a dreapta, și că ține cheile raiului. O legendă culeasă de Elena Niculiță-Voronca povestește că Dumnezeu a stropit dintr-o mână și din alta și a făcut doi îngeri, apoi a tot stropit până au fost doisprezece. Mihail a stat la dreapta, Sfântul Nicolae la stânga, iar după ei au venit Sfântul Gheorghe, Sfântul Dumitru, Sfânta Pocroavă, Sfântul Ilie și ceilalți.

Irina Nicolau, în „Ghidul sărbătorilor românești”, povestește că Mihail a fost la început slugă la Diavol. Sfântul Petru l-a chemat de partea cea bună, dar el n-a vrut, socotindu-se prea păcătos. Într-o zi, când era cu Diavolul la scăldat, Dumnezeu a înghețat apa, ca Diavolul să rămână dedesubt. Mihail a zburat, Diavolul a spart gheața și s-a luat după el, iar Dumnezeu i-a poruncit Sfântului Ilie să-l trăsnească. Așa a ajuns Mihail de-a dreapta lui Dumnezeu.

Stăpânul anotimpurilor

După credințele adunate de Elena Niculiță-Voronca, „nici un sfânt nu e așa de puternic” ca Mihail, pentru că lui i-a dat Dumnezeu să poarte soarele și luna. El face vara, când duce soarele mai sus, de e ziua mare, iar luna mai jos, de e ziua mică și noaptea mare. Toamna, de ziua lui, se desparte vara. Atunci dă toate vietățile în grija Sfântului Nicolae, care le hrănește până la Bobotează, când se întorc la el.

Tot de la Arhanghel vine și măsura iernii. Iarna e din iad, iar gerul îl dă Mamarca, stăpâna iadului, mama dracilor și femeia lui Scaraoțchi. Mihail o ține în frâu și dă drumul gerului cu o cheie, câte puțin. Dacă n-ar fi el, Mamarca ar trimite un ger care ne-ar îngheța pe toți. Tudor Pamfile adaugă că tot el taie cu sabia pânza norilor de grindină.

Cel care ia sufletele

Ion Ghinoiu scrie că Arhanghelii sunt îngerii care stau lângă om când moare și îi poartă sufletul pe lumea cealaltă, pe credincioși în rai, pe păcătoși în iad. Au aripi și săbii. Mihail veghează la capul bolnavului dacă acesta e ursit să moară și la picioare dacă mai are zile de trăit.

Moartea de la el nu se poate ocoli, iar o poveste din „Legendele românilor” ale lui Tony Brill o spune limpede. Un om plecat să-și caute naș pentru copil l-a întâlnit pe Arhanghel, în chip de moșneag, și acesta i-a botezat copilul. După o vreme, sfântul a venit să-i ia sufletul. Omul a crezut că e chemat la muncă, s-a ascuns și și-a trimis nevasta să spună că nu e acasă. Când femeia s-a dus să-l cheme, l-a găsit mort după ușă. De aceea se spune că numai Arhanghelul e drept, pentru că nu iartă pe nimeni.

Tot Tudor Pamfile povestește că, la Judecata de Apoi, Mihail și Gavril vor suna din bucine ca să trezească morții. Bucinele le vor face din unghiile oamenilor, care se taie înainte de îngropare și se pun în sânul mortului.

De ce muncește omul până moare

În „Din popor. Cum gândește și simte țăranul român”, texte publicate în 1908 de Ion-Aurel Candrea și Ovid Densusianu, stă o poveste despre cei doi Arhangheli. În vremurile de demult, omul știa când are să moară și de aceea nu mai muncea deloc. Mihail și Gavril s-au gândit că oamenii n-ar mai avea ce mânca și au învățat o văduvă un descântec. Când un om trăgea să moară, iar satul îl păzea până în zori, văduva a intrat la el cu o sticlă cu apă, i-a scos pe ceilalți afară și a descântat. „Pasăre cudalbă zburară,/ Trei picături de sânge picară”. Omul s-a ridicat și a cerut de mâncare, iar de atunci a rămas obiceiul să se descânte și omul să muncească până la moarte.

Arhanghelul Gavril, căpitanul îngerilor

Marcel Olinescu, în „Mitologie românească”, îl pune pe Gavril în fruntea îngerilor credincioși, în războiul din cer. Când Dracul a pornit asupra cerului și i-a atras de partea sa pe Lucifer și pe o parte dintre îngeri, Dumnezeu a trimis împotriva lor oștile lui Gavril. Dracii au căzut trei zile la rând, ca o ploaie cu piatră, până s-a golit cerul de ei. Atunci Gavril a ridicat mâna dreaptă și a binecuvântat, iar fiecare drac a încremenit acolo unde îl prinsese clipa, unii în fundul pământului, alții pe pământ, prin ape sau în văzduh. Din cei rămași în văzduh ar fi ieșit vămile prin care trec sufletele morților.

Tudor Pamfile mai spune că Gavril tună alături de Sfântul Ilie și de Sfântul Mihail împotriva demonilor, că ține ciuma de păr și că poartă singur piatra.

Tradiții și obiceiuri de Arhangheli

Moșii de Arhangheli

Pomana dată pentru morți în ajun sau în ziua Arhanghelilor se numește Moșii de Arhangheli. Ion Ghinoiu scrie că, tot atunci, se aprindeau lumânări atât pentru cei vii, cât și pentru cei dispăruți fără lumânare, în împrejurări năprasnice. Elena Niculiță-Voronca notează același lucru pentru spânzurați și înecați.

Irina Nicolau adaugă că fiecare om trebuie să aprindă de Hranghel o lumânare, care îi va fi „lumina de veci” în lumea de dincolo.

Marea pomenire

Volumul despre Transilvania din „Sărbători și obiceiuri”, coordonat de Ion Ghinoiu, descrie o mare pomenire din ziua Arhanghelilor, numită Hărhanger. Pentru toți morții din familie se duceau la biserică pomi încărcați cu turte. Pomul era o creangă de prun, înfiptă într-un colac, pe fundul unui coș plin cu alți colaci. Pe o masă lungă se puneau canceu cu vin, colac și lumânare. Colacii din coș se împărțeau la săraci, copiii primeau turtele, iar preotul și cantorii colacul și vinul.

Nunta oilor și turta arieților

Arhanghelii sunt și patroni ai ciobanilor și ai turmelor. În satele unde în această zi berbecii se amestecau cu oile, Ion Ghinoiu arată că ziua se numea și Nunta Oilor, iar Antoaneta Olteanu îi dă numele de Năpustitul arieților.

Tudor Pamfile scrie că în Transilvania se făcea atunci turta arieților, din făină de porumb sau de grâu, numită așa după berbecii ținuți până atunci departe de oi. După ce se cocea, turta se arunca între oi. Dacă aceasta cădea cu fața în sus, oilor avea să le meargă bine la fătat, iar dacă se oprea cu fața în jos, avea să le meargă rău.

Tot de Arhangheli, finii mergeau cu colăcei la nașii lor.

Superstiții și credințe de Arhangheli

• Când trecea un mort pe drum, cei cu casele pe margine aruncau câteva căni de apă din vasul de băut spre biserica la care era dus. Spuneau că Arhanghelul care i-a luat sufletul își spală sabia în vasul lor cu apă (Artur Gorovei și Gh. F. Ciaușanu, „Credințe și superstiții românești”).
• Ziua de 8 noiembrie este „Vara Arhanghelilor”, care ține o singură zi.
• Între Arhangheli și Crăciun trebuie să mai fie, negreșit, două până la patru zile senine și călduroase, numite „vara iernii” (Traian Gherman, „Prognosticuri”, 1923).

Ce nu e bine să faci de Arhangheli

Ion-Aurel Candrea notează că Arhanghelii se țin pentru că ei iau sufletele oamenilor când mor. Se spune că cine lucrează în această zi se va chinui cumplit în ceasul morții, până la ieșirea sufletului.