Ceva vechi, ceva nou, ceva împrumutat, ceva albastru

„Something old, something new, something borrowed, something blue” auzim tot mai des în filmele americane cu nunți grandioase, somptuoase. Ce reprezintă de fapt ceva vechi, ceva nou, ceva împrumutat, ceva albastru?

Deși nu ne aparține ca popor, acest obicei a fost împrumutat și încorporat cu succes în obiceiurile românești de nuntă. Atunci când ne pregătim nunta ținem cont, fie că o credem sau nu, de această zicală, ce provine de fapt dintr-o veche poezie englezească. Deși am împrumutat cu succes acest obicei, multe mirese nu știu cum să îmbine și să potrivească aceste elemente în ținuta nunții lor sau cu ce să asocieze aceste patru noțiuni.

Ceva vechi - poate însemna purtarea rochiei de mireasă a mamei, bijuteriile pe care ea le-a purtat la propria nuntă, inelul sau voalul bunicii. Aceste obiecte, împreună cu „ceva albastru” au rolul de a nu „deochea” mireasa.

Ceva nou - poate fi o pereche de pantofi, rochia de mireasă, bijuteriile sau buchetul de flori.

Ceva împrumutat - o mireasă poate împrumuta de la mamă, de la soră sau de la o prietenă o gentuță, o bijuterie sau o voaletă pe care să o poarte pe cap după schimbarea voalului.

Ceva albastru - poate reprezenta lenjeria intimă a miresei, o bijuterie cu cristale albastre sau, de ce nu, jarteaua. Deși nici aceasta nu face parte din tradițiile românești legate de nuntă, reprezintă un punct cheie în cadrul unui eveniment, prin smulgerea acesteia cu dinții de pe piciorul miresei, mirele dă posibilitatea celorlalți tineri neînsurați de la nuntă să o prindă și astfel (tradiția englezească spune) să fie următorii care se însoară.

Chiar dacă aceste obiceiuri, la fel ca smulgerea jartelei și aruncarea buchetului nu ne aparțin, au devenit populare în rândul mirilor moderni, care își doresc o nuntă specială cu iz „americanesc”. Superstiție sau nu, miresele aleg să respecte aceste obiceiuri pentru a nu avea parte de ghinioane în ziua nunții sau în căsnicie.