Această tradiție de nuntă este păstrată îndeosebi la sate, dar și la orașe acolo unde există posibilitatea, mai degrabă în orașele mici.
Dimineața, după ce bradul este gata împodobit, mireasa însoțită de alai, precum și de flăcăul cu bradul vor merge la udat. Aceștia vor ține cont de faptul că trebuie să ajungă la a treia fântână, numărată de la casa miresei, în direcția răsăritului.
Tradiția cere ca pe drumul spre udat, mireasa și flăcăul cu bradul să poarte un ulcior legat cu un ștergar țesut în casă.
La fântână băiatul cu bradul trebuie să scoată apă de trei ori și, de fiecare dată, să o golească în ulcior. După aceea trebuie să o ajute pe mireasă să stropească mulțimea cu un mănunchi de busuioc înmuiat în apa din ulcior. Stropirea alaiului cu busuioc și apă din ulcior reprezintă, de fapt, o urare de măritiș pentru fetele nemăritate, și una de însurătoare pentru flăcai.
După ce au terminat de udat bradul, mireasa și întreg alaiul se întorc acasă, unde vor încinge o horă. Totodată, mireasa, ajutată de domnișoarele de onoare, va prinde în piept flori de nuntă tuturor celor care au participat.