Botezul este prima dintre cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii, iar semnificația botezului a rămas aceeași din timpuri străvechi, prin botez fiecare credincios devenind membru al trupului tainic al lui Hristos.
Botezul poate fi înfăptuit atât în primele zile de viață, cât și mai târziu, la maturitate, între cele două momente fiind o diferență semnificativă.
La naștere, copilul nu are păcate săvârșite, botezul făcându-se pentru a primi iertarea păcatului strămoșesc. De asemenea, în cadrul botezului din primele zile de viață, se primește binecuvântarea pentru a începe viața de creștin și a intra în Biserica lui Dumnezeu.
Adult fiind, omul se botează pentru a mărturisi păcatele săvârșite și pentru căința față de acestea. Astfel, va fi pregătit pentru a începe o nouă viață și pentru a-l accepta pe Dumnezeu. Se va curăța de păcatele vieții anterioare și va trăi în armonie cu învățăturile Lui Isus.
“Botez”, în limba greacă, înseamnă scufundare, astfel primele botezuri s-au săvârșit în râuri.
Se știe că primul botez înfăptuit a avut loc în apele Iordanului. Mărturisindu-și păcatele și căindu-se pentru acestea, Ioan a fost primul botezat și a primit numele de Ioan Botezătorul.
De asemenea, Ioan Botezătorul este cel care L-a botezat și pe Isus, la vârsta de 30 de ani.
În religia creștin ortodoxă, botezul are loc la 40 de zile de la naștere, încă din pruncie. Totodată, este important ca nou născutul să fie botezat dupa datină și să fie respectate tradițiile și obiceiurile strămoșești.