Tradiția românească a bradului de nuntă se păstrează încă în multe regiuni ale țării, cu precădere la sate, dar și în orașele mai mici.
Tradiția bradului de nuntă presupune împodobirea unui brad mai mare sau mai mic, în funcție de preferințe și posibilități, cu diverse flori și ghirlande confecționate din hârtie creponată, batiste cusute, mere și colaci. Ornamentele pentru bradul de nuntă se lucrează de regulă la casa miresei, cu o zi înainte de nuntă. La pregătirea ornamentelor pentru bradul de nuntă participă atât cavalerii și domnișoarele de onoare, cât și alte fete și băieți tineri din sat. Această întrunire a tinerilor este celebrată cu voie bună, muzică și bucate alese și poartă numele de fedeleș, alt obicei de nuntă.
Bradul de nuntă urmează a fi împodobit în dimineața nunții de către tinerii prezenți la eveniment. În tot acest timp mireasa va ține bradul și va urmări îndeaproape întregul ritual de împodobire. Ulterior bradul de nuntă va fi purtat de unul dintre cavalerii de onoare la biserică iar după terminarea slujbei de cununie va fi adus la casa mirilor. Merele și colacii din brad se vor împărți tinerilor pentru a avea noroc și spor în a-și găsi perechea.
Odată adus la casa în care vor locui tinerii căsătoriți, bradul de nuntă se va agața la colțul casei sau la poarta tinerilor căsătoriți până când se va usca, putând rămâne acolo mult timp, până când cei doi soți vor decide să îl dea jos.
În unele zone ale țării se obișnuiește chiar să se împodobească doi brazi, unul dintre ei rămânând la casa nașilor, fiind dăruit de către mire atunci când acesta merge cu alaiul pentru a-i lua la nuntă.
Falnic și veșnic verde, bradul de nuntă simbolizează vigoarea, viața și sănătatea tinerilor căsătoriți. De asemenea, merele și colacii care se agață în brad simbolizează belșug și rodnicie.